Labașinț Istorie

A fost odată ca niciodată acest sat idilic din Transilvania, înconjurat de o pădure imensă, unde 600 de oameni trăiau mulțumiți de creșterea oilor și de recolta pământului, în perfectă armonie cu natura.
Primele anale istorice ale zonei dateaza din 1477, cand aceste tinuturi sunt mentionate sub numele de Labasowcz. Acest satuc se numără printre posesiunile cetatii Soimos, aparținând familiilor nobile Orszag mai intai, iar mai apoi familiei Bannfy.
Satul se intoarce in uitare totala timp de patru secole pline de evenimente alternante, foamete si invazii, ciuma si razboaie, pana cand in 1924 avea o comunitate de peste 500 de persoane, cu un primar, un notar, un invatator, un morar, si doi fierari.

O sat mic, dar dens populat, care putea să producă și să consume în mod autosuficient tot ceea ce avea nevoie, fără niciun ajutor din lumea exterioară. La acea vreme, satul Labaschinz era format dintr-o biserică, o școală, o primărie, o varietate de locuințe colorate distribuite de-a lungul văii, câmpuri cultivate, oi pe pășune, câteva cascade cu apă limpede, aerul pur al pădurii, soarele și natura.

Toate acestea au început să se schimbe în anii 1960, odată cu mișcarea de neoprit a oamenilor către marile orașe industriale, ademeniți de promisiunea unei lumi noi și contemporane. Tinerii au căzut de acord că au rămas doar trei familii vechi, iar natura incet cu incet si-a luat inapoi spatial, acolo unde odinioara erau casele.

Mica floare a lui Labașinț a înflorit 50 de ani mai târziu.

Fiul Marianei și al lui Marius, care lucrau la Agro Sirena s.a. , a arătat că satul de pădure se trezise după decenii de letargie. Alex a arătat că lucrurile se schimbau, mergând în direcția opusă deceniilor.
Labașinț a înființat acum o comunitate verde în cinstea a tot ceea ce a rămas neatins în trecut și în prezent: Mama Natură.
Este o artă să trăiești sau să petreci timpul într-un loc lipsit de trafic, asfalt și tensiune.

De aceea o numim Arta de a trăi.